Viata cu HIV!

1. Cum ar trebui un tanar sa afle ca traieste cu HIV? (in ce conditii)

Legea obliga ca orice clinica (fie ea si privata) sau spital care face testare HIV sa ofere testele impreuna cu consiliere pre si post testare. Daca pacientul are nevoie, este recomandat ca sedinta sa se prelungeasca pana se epuizeaza toate intrebarile din acel moment, iar pacientul se linisteste si stapaneste macar informatiile de baza ale afectiunii cu care a fost diagnosticat.

2. Ce ar trebui sa faca un tanar care tocmai a aflat ca este HIV pozitiv?

  • Sa mearga la medic si sa faca toate analizele pe care le prescrie acesta.
  • Sa inceapa tratamentul anti-HIV exact cand il prescrie medicul si sa il ia intocmai cum a recomandat medicul.
  • Sa faca sex protejat.
  • Sa invete despre afectiunea cu care traieste.

3. Ce simte un tanar care tocmai ce a aflat ca este HIV pozitiv?

1. NEGARE: lucru care inseamna ca persoana care a aflat ca este HIV pozitiv incearca sa nege realitatea sau magnitudinea situatiei ei si incepe sa isi dezvolte o realitate falsa, asa cum ii place.

2. FURIE: „De ce eu? Nu este drept!, Cum mi s-a putut intampla mie una ca asta?, Cine este de vina?” etc. In faza a 2 a, persoana proaspat diagnosticata ca fiind HIV pozitiv recunoaste ca negarea nu mai poate continua. Furia se poate manifesta in diverse moduri: furie pe propria persoana sau pe cei din jur, dar in mod special sunt furiosi pe cei care le sunt cei mai apropiati. Este important sa ramanem detasati si sa nu judecam atunci cand interactionam cu o persoana furioasa sau care sufera.

3. TARGUIALA: „As face orice pentru inca cativa ani, Mi-as da toate economiile pe care le am daca…..” etc. Al 3 lea stadiu se refera la posibilitatea ca individul cumva sa se intoarca in timp pentru a „repara greseala” si in felul acesta pentru a preveni situatia prin care trece. De obicei, negocierea pentru mai multe zile/mai multi ani de viata se face cu o putere superioara in schimbul unei vieti reformate, in care individul va face multe lucruri bune si ii va ajuta pe cei din jur. In alte situatii, cei care afla ca sunt HIV pozitiv sunt dispusi sa isi foloseasca toate lucrurile de valoare pentru prelungirea vietii. Psihologic, individul isi va spune: „Inteleg ca nu am sa traiesc cat ceilalti, dar daca as putea sa fac ceva pentru a castiga mai mult timp, as face-o…..”. Targuiala foarte rar iti poate oferi o solutie la probleme, mai ales cand vorbim de o astfel de situatie.

4. DEPRESIA: „Sunt atat de trist/a, de ce sa ma mai chinui?, Ce sens mai are totul?, Imi este dor de iubitul meu/iubita mea, ce sens mai are sa merg mai departe? etc. Pe parcursul celui de al 4 lea stadiu, persoana care sufera incepe sa inteleaga etapa mortii (oricum eventuala pentru toti, indiferent de statut HIV) si ideea continuarii vietii i se pare fara sens. Lucrurile sunt parca fara inteles pentru cel sau cea care sufera. Din aceasta cauza, persoana respectiva poate sa devina tacuta, sa refuze vizitele si isi petrece majoritatea timpului plangand. Acest proces o face pe aceasta persoana sa se deconecteze de la tot ce inseamna iubire si afectiune, si din frica de a nu suferi si mai tare. In acest caz, depresia este un fel de acceptare cu implicare emotionala majora. Este natural sa te simti trist, sa regreti, sa iti fie frica cand vei trece prin acest stadiu. Simtind toate acestea arata de fapt ca persoana a inceput sa isi accepte situatia.

5. ACCEPTAREA: „Va fi bine, Nu am cum sa ma lupt cu chestia asta, mai bine ma pregatesc pentru tot ce va urma” etc. In acest ultim stadiu, indivizii in aceasta situatie accepta ce urmeaza sa li se intample, ce urmeaza sa se intampla cu partenera/partenerul de viata si cu toate celelalte lucruri din viata lor. Acest stadiu variaza de la persoana la persoana. Cei care urmeaza sa treaca prin viata de HIV pozitiv intra in acest stadiu cu mult inaintea celor dragi care trebuie sa treaca prin fazele lor proprii de acceptare sau suferinta. Acest stadiu vine de obicei cu calm, cu o privire retrospectiva asupra vietii si o minte stabila.

4. Cum sunt priviti/tratati cei care traiesc cu HIV in Romania ?

Discriminarea, marginalizarea si stigmatizarea sunt foarte prezente in Romania. Chiar daca foarte multi tineri au comportament la risc, sunt de parere ca virusul HIV nu ii poate afecta pe ei si astfel ajung sa nu se protejeze. Cei care traiesc cu HIV ajung sa se auto-marginalizeze si auto-stigmatizeze din cauza mediului neprimitor in care traiesc.

5. De unde atitudinea agresiva a oamenilor atunci cand cunosc o persoana care traieste cu HIV?

Din faptul ca asociaza SIDA cu moartea si din propria frica de moarte, dar si din lipsa de informatii despre acest subiect.

6. Cum este viata persoanelor care traiesc cu HIV in Romania?

Este diferita de la persoana la persoana pentru ca vorbim de niste indivizi care in momentul diagnosticului au propria istorie de viata, propriile experiente, traiesc cu propriile invataminte parentale in medii sociale diferite, cu o relatie mai buna sau mai proasta cu moartea. Aici se adauga informatiile pe care le aveau despre HIV inainte de diagnostic. Chiar daca la diagnosticare afla ca speranta de viata este de 86 de ani la femei si 81 la barbati, mai mare decat la populatia generala, daca se ia tratamentul asa cum a fost prescris de medic, este nevoie de timp ca aceste vesti sa se aseze.

In general, dupa o perioada in care informatia se aseaza si noul statut este acceptat, persoana care traieste cu HIV se intoarce la o viata normala. Practic viata cu HIV presupune luarea unui tratament o data sau de doua ori pe zi cu care te poti obisnui. Efectuarea analizelor de sange o data la 3 sau 6 luni, protejarea partenerilor sexuali…si cam atat!

Material realizat cu sprijinul Asociatiei Sens Pozitiv: asociatie nonguvernamentala care se adreseaza persoanelor care traiesc cu HIV/SIDA. SENS POZITIV exista pentru a sustine imbunatatirea calitatii vietii tuturor persoanelor seropozitive, indiferent de sex, etnie, religie sau credinta, varsta, orientare sexuala, situatie sociala, mediul de provenienta, dizabilitate sau grup vulnerabil.

Photo: plfv.org