1. Definitie, agent etiologic

Infectiile genitale cu protozoarul Trichomonas vaginalis provoaca vaginita, uretrita, uneori cistita si chiar prostatita.

2. Calea de transmitere

Transmiterea parazitului se face preponderent sexual. Este posibila transmiterea si pe alte cai: obiecte de toaleta intima, prosoape, lenjerie, parazitul traind cateva ore in mediu umed.

La nou-nascuti, respectiv la fetite, se poate transmite in timpul nasterii de la gravida infectata, in proportie de 5-15%.

3. Incubatia. Perioada de incubatie este cuprinsa intre 5 si 28 zile.

4. Manifestari clinice

I. La femeie: vaginita. Se caracterizeaza prin secretie abundenta, galben-verzuie, spumoasa, uratmirositoare, insotita de inflamatia colului uterin si a vulvei. Pot aparea si dureri locale, mancarime, usturime in timpul mictiunii, dureri in timpul contactului sexual. Simptomele se accentueaza in timpul menstruatiei.

II. La barbat, de obicei simptomele sunt absente. Uneori, pot aparea manifestari de uretrita cu scurgeri minime, matinale, cu mictiuni frecvente si dureroase.

5. Diagnostic

Diagnosticul clinic este sugerat de simptomele descrise de persoanele infectate si este confirmat prin examenul de laborator, care consta in examinarea microscopica a secretiilor. La nevoie, se mai pot efectua si alte teste de precizare a etiologiei: culturi, imunoflorescenta.

6. Tratamentul etiologic al infectiilor cu Trichomonas vaginalis se efectueaza cu Metronidazol sau medicamente din aceeasi familie cu acesta (Tinidazol, Nimorazol, Ornidazol).

7. Profilaxie

Utilizarea corecta a prezervativului previne infectia cu Trichomonas vaginalis.

Testarea pentru Trichomonas si fidelitatea in cuplu sunt strategii de eliminare a riscurilor de infectare.

Se recomanda evitarea contactului sexual pana la vindecarea persoanei infectate si a partenerilor, respectiv pana la terminarea curei de tratament medicamentos si disparitia simptomelor.

Sursa: ARAS – Asociatia Romana Anti-SIDA
Photo: bioweb.uwlax.edu