Sifilisul!

Sifilisul este o infectie cu transmitere sexuala (ITS) cauzata de o bacterie numita Treponema pallidum. Sifilisul prezinta semne si simptome asemanatoare cu multe alte infectii de aceea este numit „imitatorul”.

1. Cai de transmitere:

Contact sexual (vaginal, analo-rectal, oral) cu un risc de transimtere de 50-100%.
Factori care influenteaza transmiterea: practicile sexuale, igiena locala, leziunile locale preexistente, statusul imunitar.
Contact cutanat: prin contactul direct al tegumentelor si mucoaselor cu o leziune contagioasa.
Contact cu sangele: prin contactul sangelui infectat cu o rana, prin folosire in comun a unor obiecte care taie sau inteapa sau prin transfuzii cu sange de la un donator infectat (in prezent, tot sangele de transfuzat este testat pentru sifilis).
De la mama la copil: Treponema pallidum poate trece prin placenta, infectand fatul, rezultand sifilisul congenital, care poate evolua extrem de grav la nou-nascut si sugar, daca nu se incepe imediat tratamentul specific.
Sarut: rareori Sifilis se poate transmite si prin sarut.

2. Incubatia: Perioada de incubatie este, in medie, de 21 de zile, timp in care bacteriile se multiplica preferential in zona portii de intrare, unde se produce leziunea tipica, leziune cunoscuta sub denumirea de sancru primar.

3. Manifestari clinice si evolutie in lipsa tratamentului specific

Sifilisul netratat evolueaza in patru faze, in decursul mai multor ani, producand manifestari multiple si extrem de severe. De aceea, este nevoie sa se inceapa tratamentul de la aparitia primei manifestari.

4. Fazele sifilisului

I. Sifilisul primar (recent): Clasic, dupa o perioada de aproximativ 21 de zile de la infectare, apare prima manifestare de boala, sub forma unei papule rosiatice (ca o buba), rotunda, relativ mica, dura la atingere si nedureroasa care poarta numele de sancru dur.
Localizare: sancrul apare la nivelul organelor genitale (penis, vulva) sau la nivelul buzelor sau anusului (in functie de tipul de contact sexual). Niciodata acest tip de leziune nu este dureros. Intotdeauna, aparitia sancrului dur este insotita de marirea in volum a unui ganglion limfatic din zona. La femeie, leziunea poate trece neobservata. Aceste manifestari dispar spontan dupa 4-6 saptamani (in medie), urmand o perioada asimptomatica de 2-8 saptamani, dupa care in lipsa tratamentului se instaleaza sifilisul secundar.

II. Sifilisul secundar dureaza in medie 2-3 ani si se caracterizeaza prin multiplicarea si raspandirea treponemelor. Cele mai frecvente manifestari din acesta faza a sifilisului netratat sunt: eruptiile cutanate si mucoase (la 80-90% din bolnavi), care apar de obicei pe trunchi si membre, si chiar in palme si pe talpi.

Leziunile ce apar in aceasta perioada se numesc rozeole, sifilide si condiloame. Acestea sunt adesea insotite de cresterea in volum a ganglionilor. In aceasta perioada, aproximativ 40% dintre bolnavi sufera complicatii oculare, nervoase, hepatice, osoase, intestinale, cardiace etc.

III. Sifilisul latent este o faza a bolii in care manifestarile clinice sunt absente, dar testele specifice sunt pozitive, boala continuand sa evolueze spre sifilisul tertiar. Poate dura intre 5 si 30 de ani.

IV. Sifilisul tertiar (tardiv). Apare dupa perioada de latenta care poate dura intre 5 si 30 de ani, in functie de mai multi factori, inclusiv tratamente cu antibiotice pentru alte afectiuni.

Treponemele raman in organism, afectand numeroase organe. Apar manifestari de boala din partea organelor afectate, manifestari care pot conduce la moarte. Aceasta faza a sifilisului este extrem de rar intalnita in prezent, deoarece sifilisul este in general diagnosticat in prima faza si tratat adecvat.

5. Diagnostic

Diagnosticul se poate pune pe baza manifestarilor clinice si a analizelor de laborator:

– Diagnostic de laborator direct: prin recoltarea de probe de la nivelul sancrelor sau al leziunilor cutanate, caracteristice sifilisului secunadar si analiza acestora la microscop.

Diagnostic de laborator indirect (serologic): se realizeaza testarea sangelui pentru anticorpii anti-Treponema pallidum care apar in sange la aproximativ o saptamana de la observarea sancrului. Astfel, examenele de sange (RBW, VDRL, FTA – Abs, TPHA, ELISA) pot pune diagnosticul indirect de sifilis.

6. Tratament

Tratamentul sifilisului se realizeaza cu antibiotice si trebuie sa fie stabilit si condus de specialistul dermato-venerolog. O data cu tratarea persoanei bolnave, trebuie sa se identifice si sa se trateze si partenerii sexuali ai acesteia. In cazul gravidei cu sifilis, se aplica tratament si nou-nascutului. Infectia sifilitica nu confera imunitate, deci oricine se poate reinfecta.

7. Prevenirea infectiei

NU exista un vaccin insa prevenirea infectiei se poate realiza prin educatie, utilizarea prezervativului, reducerea numarului de parteneri sexuali, evitarea relatiilor sexuale intamplatoare, identificarea si tratarea persoanelor infectate, chiar daca acestea nu prezinta semne evidente de boala, abtinerea de la relatii sexuale pana la vindecare.

Sursa: ARAS – Asociatia Romana Anti-SIDA
Photo: www.premierpolyclinic.com